Ialomitastea
Nr. 1001, Anul , din 8-Noiembrie-2018



Categorii
Prima pagina
Editorial
Reportaj - Interviu - Anchete
Sport
Politica
Cultura - Sanatate
Zig-Zag Agerpres
Eveniment
Actualitate
Care va sa zica
Anunturi si Licitatii Publice
Mica publicitate
Contact
Horoscop zilnic
Arhiva
sc oyl company
racman-a
hotel ialomita-a
duo manager
lunca_2012
Reportaj - Interviu - AncheteVersiune pentru tiparireRecomanda unui prieten acest articolParerile cititorilor
Jurnalul unui condamnat (II): Gânduri, temeri și întâmplări din viața de condamnat în dosarul „Mită pentru bac” a prof. Liviu Radu Bâra

În urmă cu o săptămână, prof. Liviu Radu Bâra, condamnat la 3 ani de închisoare în dosarul „Mită pentru bac”, în sarcina căruia s-au reținut 8 infracțiuni de trafic de influență, proaspăt eliberat din Penitenciarul „Poarta Albă”, ne-a trimis la redacție o scrisoare prin intermediul căreia a transmis gândurile, temerile și întrebările pe care nu le-a spus și nu le-a adresat nimănui, niciodată, dar și întâmplări care au avut loc înainte și pe parcursul anchetei, în perioada de detenție și pe care, pe multe dintre ele, nu le-a luat în seamă. Toate acestea le-a consemnat într-un fel de jurnal în care s-a întrebat de ce tocmai el, „proful de mate”, a ajuns într-o astfel de situație.
Pentru episodul de săptămâna aceasta, fostul cadru didactic ne-a vorbit despre cum a decurs ancheta procurorilor și ce s-a întâmplat dincolo de ușile sălilor de instanță, dar și despre cum a fost „cazat” într-o celulă cu alți patru colegi, foști profesori condamnați în același dosar.

Fapte reale, anchete și termene în instanță... multe termene
„(...) A venit un polițist și mi-a adus o înștiințare să mă prezint la DNA, la o anumită oră. M-am conformat și m-am prezentat așa cum mi se comunicase. Am ajuns la DNA. Era o zi toridă de august. M-am prezentat și mi s-a spus să aștept câteva minute până ce se eliberează procurorul. Am mers să aștept afară și m-am așezat în fața ușii de la intrare, pe o cărămidă, în așa fel încât să fiu văzut. Indiferent cum m-aș fi poziționat, stăteam în soare, dar nu mai conta. La un moment dat am observat că iese procurorul pe ușă și sub cuvânt de onoare vă spun că a butonat telefonul preț de vreo 3-4 ore, timp în care mă și studia foarte atent. Am așteptat, și am tot așteptat să zică ceva. Mi-am cumpărat câteva sticle cu apă, am fumat, timpul se scurgea greu. Într-un final am fost invitat în birou (...) și în loc de salut mi-a spus sec, cu ton nervos: <> Eu vorbeam de una, el de altceva (…) Procurorul Eugen Stoina s-a răstit la mine și mi-a vorbit urât. M-am răstit și eu, apoi a vorbit mai frumos. Pentru că nu am avut avocat, nu am fost audiat în ziua aceea, deși așteptasem câteva ore bune”, a povestit profesorul Liviu Radu Bâra care vorbea apăsat de parcă scena se petrecuse cu doar câteva zile în urmă.
A fost întrebat despre zeci de elevi care dăduseră examenul de bacalaureat. Pe unii îi cunoștea, le fusese profesor la clasă, pe alții nu. Ceea ce l-a surprins a fost faptul că, de fiecare dată când după audieri i se dădea să semneze procesele-verbale, în paragrafele pe care apuca să le citească în fugă observa că „dispăreau și apăreau tot felul de nume. Unele lucruri, unele nume erau trecute astăzi într-un fel, iar după o săptămână, aceleași aspecte erau consemnate altfel, ceea ce dădea un alt sens situației…apăreau alte nume, iar altele dispăreau. Nici sumele nu erau cele reale…martorii au declarat că unora le-am cerut 7oo de lei, altora 1000 de lei, 100 de euro sau 2000 de lei. Sumele nu erau la fel (…)”

<>

<<(…) Le-am promis că îi ajut învățându-i să facă niște semne pe lucrare. Recunosc, dar ca să fie trafic de influență, ar fi trebuit să vorbesc și cu un alt profesor care ar fi trebuit să-i ajute ori eu nu am vorbit decât cu ei. Unde este aici traficul de influență? (…) Cât s-a desfășurat examenul, eu nu am călcat prin Slobozia. La telefon dacă aș fi vorbit, m-ar fi prins așa cum au fost ceilalți prinși (…) În primele declarații și în rechizitoriu, elevii nu au spus nimic, apoi, nu știu cum i-o fi învârtit procurorul sau cu ce i-o fi amenințat, toate cele 8 declarații date împotriva mea au fost aproape identice>>

După atâția ani regretă că a ales procedura simplificată de judecare, dar a mizat pe înțelegere, pe clemență. Recunoaște că a greșit, că este vinovat, dar, pe de altă parte, spune că a fost provocat și că așa a cedat. Este convins că cineva care i-a vrut răul, și nu a dorit să dea nume, deși știe despre cine este vorba, l-a „împins” în această grupare.

<>

Nu înțelege nici acum, după atâta timp, de ce a făcut parte din dosarul „Mită pentru bac”. Susține că trebuia să i se deschidă dosar separt pentru traficul de influență, în condițiile în care nu a avut legături cu nici unul dintre profesorii care ulterior au fost condamnați. „Traficul de influență a fost, în cazul meu, doar la nivel de promisiune (…) Eu am făcut închisoare doar pe baza declarațiilor celor 8 persoane, nu există alte probe materiale împotriva mea (…) Acum, eu nu contest faptul că aș fi nevinovat, ci că am fost introdus în același dosar cu ceilalți și n-ar fi trebuit, dar pentru că am ales procedura simplificată nu am avut ce face. Am gândit că fapta mea era mult mai mică decât a celorlalte cadre didactice. Procurorii ar fi trebuit să deschidă un dosar separat pe numele meu. În felul acesta m-aș fi judecat mai repede, situația ar fi fost alta nefiind laolaltă cu profesorii din grupul infracțional. Aș fi fost doar eu împotriva martorilor care m-au acuzat de trafic de influență și pe care și eu i-aș fi putut acuza de cumpărare de influență”, a subliniat profesorul condamnat.
Este târziu acum și nici nu poate întoarce timpul, regretă, însă nu poate să nu-și pună întrebări, nu poate să nu conteste maniera în care s-au derulat audierile, nu poate să nu condamne sistemul legislativ care este astfel făcut încât să lase loc de interpretări. Condamnă faptul că termenele de judecată sunt multe, uneori prea scurte, alteori prea lungi. Condamnă și lipsa de professionalism, superficialitatea sau excesul de zel al unor organe de cercetare penală și a unor judecători. Nu vrea să se adreseze CEDO, deși știe sigur că ar câștiga pentru tot ceea ce i s-a întâmplat.

Aproape doi ani prin sălile de judecată
Toate termenele de judecată la care a participat i s-au părut a fi scene dintr-un film, „prost gândite de sistemul legislativ și mai prost interpretate de actorii principali, judecătorii și procurorii”.

„Nu este doar părerea mea, ci și a deținuților cu care am discutat sau a celor cu care chiar am fost în sălile de judecată.
Dar, să încep cu judecata pe fond, unde judecătorul a făcut foarte multe greșeli, ori intenționate ori din lipsă de profesionalism. Cum să te pronunți în vreun fel asupra unui om pe care nu l-ai citat niciodată, la nici un termen? Și, au fost destule… Sentințele, le cunoașteți! Mă refer aici la cei cărora, inițial, li s-au anulat diplomele și care nu au fost citați în instanță. Apoi, la apel, o doamnă procuror cerea mărirea pedepsei mele, la patru ani. Cei doi judecători nu au știut să scrie decât doi și trei, fără a mai comenta eu nimic în această privință! Cel mai nebulos fenomen este aflarea sentinței. Nu am înțeles de ce nu se comunică direct, în față, și trebuie să „rupi” telefonul și/sau internetul pentru a ști decizia instanței.
Mă refer apoi la redeschiderea unui nou proces civil, prin care să se decidă situația diplomelor. Mai mult decât atât, pentru diplomele care nu au fost anulate, înseamnă că fapta nu există, nu? În legătură cu asta, Tribunalul Ialomița a decis să nu anuleze decât câteva diplome, după care Curtea de Apel București a decis că absolut toate diplomele sunt valabile. Ce să înțeleg de aici? Așa cum am spus, faptul că ele sunt valabile, înseamnă că fapta mea, a noastră, a profesorilor condamnați, nu există?!

Consideră că a primit 3 condamnări într-una, adică cei 3 ani de închisoare, interzicerea dreptului de a nu mai profesa timp de 2 ani și sechestrul asigurator pentru recuperarea sumei de 4000 de lei și 170 de euro.

„Nu am lucrat timp de 24 de luni. Dacă socotiți cu 3000 de lei/lună o să vedeți cât am pierdut eu și cât a câștigat statul prin neplata acestor sume. Apoi, am pierdut și banii cheltuiți de familie în timpul detenției mele, traumele suferite de copii chiar dacă sunt mari. Nimeni nu s-a gândit că am muncit pentru țărișoara asta timp de 20 de ani în care eu nu am fost alături de copiii mei fiind la școală, apoi am dat peste nenorocirea asta și iar am ratat timp din viața lor. Nimeni nu ține cont de niciun fel de circumstanțe. Eram la prima întâlnire cu legea penală. Infracțiunea nu fusese comisă cu violență, nu escrocasem pe nimeni, nu am prejudiciat statul, nu am făcut un lucru de mare rezonanță. Am încălcat legea, într-adevăr, și am plătit pentru asta...mult prea mult, nu numai cu timpul petrecut în detenție”, a mai povestiti profesorul Radu Bâra.

<>

Deși faptele au fost diferite, pedepsele au fost aceleaşi. Profesorii-bărbați și Otilia Dumitru, fost inspector general școlar în cadrul IȘJ Ialomița, au primit 3 ani de închisoare cu executare fiecare, iar cele 4 cadre didactice-femei au primit câte 2 ani fiecare. Avantajul unora dintre ele a fost că au avut vârsta de peste 55 de ani, au beneficiat și de aplicarea fracției de 1/3, de noua lege a recursului compensatoriu și astfel au ajuns mai devreme acasă.

A fost arestat în noiembrie 2016, ridicat de acasă și dus la Penitenciarul de Maximă Siguranță din Slobozia. A stat de vineri până marți în aceleași haine. Au fost nopți de nesomn, de frământări, de gânduri. A stat mai bine de o lună în carantină, dar zilele au trecut și a fost transferat la „Poarta Albă”.
Din acest moment și până la eliberare, cele 685 de zile au fost, parcă, fără sfârșit.

VA URMA


( )




Sondaj
?




hotel parc-a
cabinet estetica-a
spala_bine
hotel ialomita new 2013
LIVIU
SERVICE INTERNATIONAL
Copyright 2004 - 2016 © S.C. IALPRESS S.R.L.  
Ia permisul din prima!
Intrebarile DRPCIV. Mediu de invatare. Legislatie. Pregatire completa pentru categoriile A, B, C si D.